
Una dintre trăsăturile care fac din Podișul Hârtibaciului un paradis cultural și de mediu este combinația diversă de agricultură la scară mică. Acest așa-numit „mozaic” peisagistic este creat de agricultura în benzi care se practică aici de generații întregi, fiecare bandă mică constând într-o cultură sau utilizare diferită a terenului și fiind gestionată de un fermier diferit din satul local. Acest mozaic este clar ilustrat în imaginea din satelit din 2005.
Din nefericire, după aderarea la UE, multe întreprinderi agricole străine au avut brusc posibilitatea de a cumpăra suprafețe uriașe de teren agricol. Primul lucru pe care l-au făcut după ce au achiziționat aceste terenuri a fost să le consolideze în câmpuri mari cu utilizare unică, așa cum se vede în imaginea din satelit din 2018.
Această transformare a peste 80 de parcele de teren în 2 câmpuri nu numai că diminuează caracterul eterogen al peisajului, dar reduce, de asemenea, numărul proprietarilor locali și oportunitățile pentru micii fermieri. În aceeași perioadă de timp, prețul terenurilor din zonă a devenit de aproximativ 20 de ori mai mare. În 2019, un hectar de teren în județul Sibiu a ajuns la o valoare de până la 5.500 de euro, față de media românească de 250 de euro pe hectar în 2004.
Viteza cu care se produc aceste schimbări în această regiune este îngrijorătoare. Dacă va continua, terenurile vor fi în curând monopolizate de o mână de întreprinderi străine și nu vor mai fi peisajul cultural care permite populației locale și biodiversității să se dezvolte. Fiecare parte a mozaicului vine cu o istorie, un patrimoniu, nevoi și dorințe diferite. Dorim să păstrăm dreptul de a avea acea atingere personală, găsind în același timp un echilibru cu dezvoltarea într-un ritm care să ne permită să avem mâncare pe masă.