Activitatea de bază a fost rezidența comună de două luni a lui Razvan Anton și Julie Dawson în atelierul și spațiul studiourilor a Casei de langa Sinagoga din Mediaș, România. Razvan Anton și Julie Dawson au lucrat zilnic, examinând materialele din arhive și bibliotecă, investigând reperele istorice (și lipsa acestora) în urbanism, discutând despre pierderile din memoria locală și – în final – selectând și creând materialul pentru expoziția finală. Ne-am concentrat asupra metodelor de retrăire a caracteristicilor comunității, de percepere asupra indivizilor care au fost uitat de mult timp și am iluminat semnele marginale care nu au fost intenționat niciodată să fie consecințe. Am lucrat în primul rând cu două texte și un sortiment de cărți din biblioteca evreiască Mediaș, selectând mâzgălelile copiilor și numele proprietarilor de la margini, care au reflectat prezența vieții evreiești în regiune, atât în ​​sate, cât și în orașele din jur. Ne-am concentrat asupra ideii liminalei, a tranziției, a vagului și a explorării limitelor a ceea ce poate fi cunoscut și comunicat prin obiectele vestigiale ale unei comunități sau prin mărturii scrise.

Mai concret, expoziția a constat din trei camere:

• prima cameră a fost o instalație cu care vizitatorul putea interacționa, adică să stea pe mobilier, să deschidă garderoba, să folosească o masă. Această cameră conținea mobilier de epocă, care se găsea în cea mai mare parte în casă (povestea relatată în a doua cameră a avut loc chiar în această casă), un panou introductiv și o instalare video într-un colț al unei perioade de timp create ca soarele modelul fixat pe o fereastră (modelul era dintr-o geantă de tefilină brodată manual).
• A doua cameră conținea un text împărțit în cincisprezece panouri. Textul a fost o poveste de către o femeie care fusese o fată în timpul războiului. Povestea a povestit un episod în viața fetiței și a comunității evreiești în (probabil) începutul anului 1941. Fiecare panou era în limba germană, română, maghiară și engleză. Imagini sau o instalație audio au însoțit fiecare panou. Cele două instalații audio au fost create de artistul și muzicianul Benjy Fox-Rosen. În centrul camerei se afla o hartă de dimensiuni mari a orașului din anii 1940, cu puncte negre atașate la adresele familiilor evreiești (date bazate pe documente de arhivă). Un perete conținea o „sub-poveste” a unui alt episod din anii războiului, din trei perspective diferite. Aceasta a inclus, de asemenea, o instalare audio.
• A treia cameră conținea piese de artă suplimentare create de Răzvan Anton pe parcursul verii, folosind imagini și inscripții găsite în cărțile bibliotecii, tapiserii și arhive. Poveștile și mărturiile prezentate au ridicat întrebări la care nu ne-am prefăcut că avem răspunsuri. În schimb, am invitat privitorul să considere imaginile ca fiind incerte, umbrite, fragmentate, potențial distorsionate și eronate.

La vernisajul expoziției, a fost realizat un concert de melodii idiș de artistul, colegul colaborator și muzicianul Benjy Fox-Rosen. Pe lângă rezultatele principale ale expoziției, au avut loc două ateliere de lucru în timpul verii: una pentru un grup de elevi de liceu și una pentru copii defavorizați din regiune. Ambele ateliere au inclus imagini și materiale din arhive și din bibliotecă pentru a dezvolta proiecte de artă împreună cu participanții. În cele din urmă, în noiembrie 2017, a fost organizat un atelier de istorie orală de patru zile în Viena împreună cu partenrii international al proiectului TRACES pentru a pregăti viitorul proiect de istorie orală, un accent principal echipa la „Casa de langa Sinagoga din Mediaș” în ultimele douăsprezece luni ale proiectului.